nu stiu de ce…
dar am impresia ca nu mai esti la fel…
te-ai pierdut asa cum s-au pierdut sperantele cladite in vara.
si-mi dai mesaje.esti ca intr-un joc fara sfarsit.
un fel de “x si 0″,dar care n-are un castigator…
si tot sper ca o sa se termine.dar tu nu vrei.
stii ca daca se termina ma pierzi.
si ma intreb:oare cum va fi cand va ramane doar o casuta?
si,dupa privirea ta,te intrebi acelasi lucru
si s-a terminat!mai e doar o casuta!!!una!
si eu imi desenez “x-ul”…si s-a termiant.
am castigat.si ce se va intampla acum?
vei pleca.iti vei strange lucrurile.vei merge acasa.vei zambi,stiind ca maine vei fi aici,ca si azi.
si ne vom impaca.doar pentru ca mie imi plac inceputurile.iar tu stii asta.
e ca un alt joc.ne impacam,iar apoi ne certam doar pentru a ne impaca din nou.
plm…daca imi plac inceputurile?ce pot sa fac?
